despre viata si trairile ei.despre plictisul neuronilor si explozia sinapselor

luni, 24 decembrie 2012

epifanie

Inainte sa vina ziua in care sa te imbeti atat de rau incat sa te intereseze daca ma intelege cineva sau daca imi doresc sa fiu iubita, sfatul meu prietenesc e sa-ti lasi biletele pe monitorul calculatorului si al laptopului cu urmatorul mesaj :"recunoaste ca nu o sa recunosti nimic a doua zi si o sa te prefaci ca nu-ti pasa, ceea ce nu te mai obosi sa o deranjezi deoarece devine penibil a doua zi"

marți, 20 noiembrie 2012

tabu

     As vrea sa stiu cum se incepe.As vrea sa stiu cum se termina.As vrea mai ales sa stiu cum se poate vorbi despre asta.....fara ca prezentul sa fie confundat cu trecutul.Daca nu vorbesti, nu inseamna ca nu se stie.Daca  vorbesti, nu inseamna ca se temina mai repede.Acceptarea nu ne scuteste de suferinte.Suferintele nu vin neaparat din neacceptare.Ne pare rau pentru mizeria vietii asteia.Ne pare atat de rau pentru fiecare suferinta incat prin natura, ajungem sa ne victimizam.Viitorul este prezentul de care te temeai.Cum se face ca scarba sa fie transformata in cel putin acceptare?Ce face ca acceptarea sa fie constienta astfel incat lupta sa se incheie doar privindu-te in oglinda?!
   Recent am dat peste un Bukowski plictisit si prafuit.Mi-am permis sa-l intreb, retoric fireste, ce vrei domnule de la viata?!Tu marele maestru al parkourismului literar...tu care ai avut timp sa bei oceane de grade si sa cunosti haremuri intregi?!Cica nu vrea sa fie definitia altuia...haha:)Nu te lasa de alcool si fumat...e perimat.Lasa-te de sine!Te provoc!Umbra sinelui te bantuie chiar si in cele mai constiente vise 'ea exista....ea te iubeste'.Cauti scaparea in jointuri din ce in ce mai mari.Faraoane....viata isi ingusteaza perspectiva enclavei.Faraoane....iti plang copii nenascuti de dor.
  Perspectiva usii trantite peste degete pare mai realista decat o imbratisare fara obligatii.

duminică, 24 iunie 2012

lucru manual cum s-ar zice...

           Referindu-ma la viata si aspectele cotidiene, fireste....Constat ca-mi place sa-mi prind parul in coc si nu stiu daca are legatura cu 'gospodina isterica si frustrata' de care am fost acuzata la un moment dat ca as fi, dintr-un exces de orgoliu neimplinit, stiu doar ca asa mi-e comod si bine.La fel as putea fi acuzata ca folosesc roata, desi e a devenit un obiect ultra-mega utilizat si indispensabil chiar omului modern.Ma tem de etichete de genul 'cea mai...' Am suficienta treaba incercand sa fiu om ...si atat.Incerc sa-mi mentin PH-ul sufletului la nivel optim.Cand nu-mi iese...devine acid si ma ustura, culmea, doar pe mine.Suntem facuti cred in asa fel incat sa putem devenii ori cei mai buni prieteni ori cei mai mari dusmani ai sinelui.Tentativele esuate de mari criminali indragostite de propriile victime.Transam zilele si minutele detinand parca adevarul suprem la degetul mic, uitand intentionat ca suntem praf de fiecare data cand o facem.Atat de praf incat mai incercam o data...si inca o data..si inca o data.....crezandu-ne zei.....ca intr-un cosmar repititiv sau vreun film cu adevarat real.Toate filmele de pe AXN SciFi par reale in comparatie cu vietile noastre.Ti-a placut ieri?Retorica intrebare....Si cam atat.Viata continua netinand cont de PH sau altele.
        Trec masinile cu viteza parca din ce in ce mai mare pe strada.Ploaia asteptata a tinut mult prea putin.Bagajele asteapta sa fie facute...regretele sa fie aruncate intr-un colt intunecat...zambetul mare sa fie afisat asa cum stie lumea ca era odata.Robbie W zice ceva despre o zi care o sa vina....ceva frumos care va veni in calea cuiva...ma uit cu curiozitatea unui copil pe strada in speranta ca as putea cunoaste acea persoana.Vreau sa aud un 'va fi bine' atat de convingator spus incat sa inghit gogoasa cu ambele falci.Ma intorc in viata mea, in viata in care asa cum zicea un prieten bun 'desi ai altceva intre craci, ai coaie mai mari decat multi barbati'.Practic nu stiu daca sa ma consolez, sa-mi fie frica sau sa ma bucure vorbele astea.O sa le iau ca pe un fapt.Si atat.

sâmbătă, 19 mai 2012

shazi tihnit

       Am zis ca e aiurea asta cu distanta, cu fitzele, cu pretentiile si contractul prenuptial pe sentimente.Ei bine...nu!Ai avut iarasi dreptate...E  o mare si gogonata minciuna asa ca si avertismentul care de fapt ar trebui sa fie pus la inceputul basmelor si nu la sfarsit, dupa ce ti-ai implicat toate resursele de care dispui in acel moment.Dupa cum spuneam...shezi tihnit in viata confotabila.Asuma-ti doar necesitatile zilnice.E perfect!Cand light motivul unei vieti a ajuns sa fie 'sunt doar un om', gluma despre 'hai sa punem de o sinucidere in seara asta' nici nu mai pare a fi grotesca.Sunt doar vorbe..nimic profetic, nimic amenintator...mai degraba suna a alint ...vino sa ne alintam iarasi....in fine.De data asta insa gluma a mers cam prea departe de limita initial impusa.Vreau lobotomie.Mai am 43 de zile numarate pe calendar...sa ma apuce panica sau sa ma bucur?!

luni, 30 aprilie 2012

si pacatosii au suflet

                Incepe o zi, o noua zi lunga.Departarile se adancesc.Iubire zici?Hmmm...as zice obsesia vietii ratate.Intrebarea retorica 'cum ar fi fost daca ar fi fost' se pierde in nimicurile introspectionale...'spune-mi repede ce parfum e asta de pe tine'...ameteste, nu?Stiu.Si zambesc...stiu.E degeaba....tot ce vrei sa stii e perimat.Poftim parfumul si lasa-ma'n pace....Experimentam in ciberspatiu violenta domestica.Fizica nu poate fi vorba asa ca o sa incepem prin a ne agresa cu ceea ce nu a fost, nu este si probabil nu va fi.Privind inghetata de lamaie din perspectiva introspectionala realizez ca incep sa ma misc cu incetinitorul ..totul se reduce la minutul urmator.Asa am inteles unde s-a dus acea 'ora'  pe terasa...Multumesc Dina:)...nu am cum sa nu zambesc.Nu pot insa sa nu ma intreb daca minunatul Einstein nu o fi avut vre-o legatura cu situatiile de asea factura:)Atat:)

vineri, 27 aprilie 2012

bashcketzii tai

              As vrea sa am bashcketzii tai..sa fiu chiar bashcketzii tai...e atat de important sa poti calca precum calca ei......as zice chiar vital uneori.Sa fiu TU si sa am bashcketzii tai, as avea coada la usa mea de zeite cu bascute pe cap si cu cereri de lamurit viata.Mi-as face centru cultural din bani europeni cu obiect 'preziceri' care nu au cum sa dea gres atata timp cat tin inca la bashcketzii mei.....repet!sunt foarte importanti!as merge cu previziunile si 'lasa ca ai sa vezi tu ca am dreptate' pana la limita confortabilului meu...ca doar te stiu pe tine, nu?Asa..numai asa se face sa fie bine.Cui?Mie..fireste!Restul sa moara..doar asa am invatat, nu?Cu cat coada va creste mai mare cu atat vor fi mai taioase si mai concise vorbele.Cu cat dependenta creste, cu atat ma voi sterge cu ele ....asa cum am invatat de la tine. Tu...stapanul universului propriu, conducatorul armatelor imunitare, stapan de peste pe plasma....minunatul meu vis utopic.De ce mi-ai furat 'carul mare'?Ploile stelare de oportunitati...Creier izoelectric.'Singurele lucruri pe care le-ai facut bine si vrei sa le dai sa te pedepsesti'.A disparut totul.....Au ramas bashcketzii tai...in care te doare profund...

vineri, 20 aprilie 2012

condamnati la fericire

     Un tur al casei imi spune ca niciodata nu sunt prea multe farfurii sau pahare.La momentul la care realizezi ca ele devin unicate deja e prea tarziu...talpile nu mai au loc pe podea.In visul meu utopic ele servesc oameni pe masa.Culori amestecate cum numai dezordinea poate oferi.Flori uscate amestecate cu parfumul zilei de duminica.Stiu..a fost ultima data.Nu vor mai fi.Cel putin acum stiu ca a fost ultima data....Amanarea raspunsurilor face ca totul sa fie alternativ.Dependenta cunoscuta si acceptata tacit aduna straturi de mazga pe amintiri. E o zi in care sunt testate limitele.E prea bine sa nu mai fie.Acolo e bine...simti 'oki'-ul cum te loveste in sinapse deschizand parca portalul catre spitalul 9.De unde vine si ce face?!Nu are legatura cu nimic si totusi are tot.Are speranta mult ravnita.Jocurile sunt noi si pline de tentatii.E momentul in care pasii sunt facuti pe sfoara circului devenit intre timp real.Zambeste!E de bine!Nimic nu e bine insa te rog...zambeste!Si tu fa la fel!..Zambeste!Si totusi...nu stim nimic despre aceasta dependenta insa, de teama adevarului spus in fata, o sa zambim.

luni, 9 aprilie 2012

Marele ROZ

     Reprim..reprim...ma uit dupa covoare si nu vad nimic prin casa...e pustiu si totusi, prea putin loc pentru mine aici.Golurile instalate recent imi sustin teoria.Disperarea de a 'scapa' ne serveste inconstienta actelor demonstrative.Suna telefonul...stiu exact cine e.Stiu si de ce suna.Sa ma ierti...nu vreau sa te incurc.Termina cu asta pana nu e prea tarziu pentru tine!E pustiu...Ma intreb daca nu as fi stiut povestea cu Patricia K, as mai fi suferit cu ea 'la brat'?As vrea sa nu imi amintesc nimic.As vrea lobotomia aia odata!As vrea sa ma lase in pace visele cu Maia si cu musteata la 50 de ani si cu reprosurile din priviri!As vrea sa gasesc covorul ala unde s-a pitit Marelele Elefant Roz si sa-l duc la circ unde-i sade bine.As vrea sa-mi uit macar visele..'Stie' ...normal ca stie!Tocmai am visat acelasi vis utopic.Va rog sa ma treziti cand se reia.

miercuri, 14 martie 2012

simfonii de primavara

        Hotarata sa ocup dulapurile ramase goale, am asezat cele 1000 de genti pe care nu le port(in mod evident...) si cei 1000 de papuci asortati.Le admir, le sterg pe alocuri de praf si ma trezesc cu o palma peste cap la gandul ca am apucaturi de menajera frustrata.Beiiii!!!!tip la mine in gand...toate astea sunt ale tale!Zambesc cand imi vad fata in oglinda dulapului.Ma simt ca la 6 ani cand imi aranjam papusile pe langa mine si ma intrebam mereu de unde or mai fi aparut unele noi?!