despre viata si trairile ei.despre plictisul neuronilor si explozia sinapselor

marți, 20 noiembrie 2012

tabu

     As vrea sa stiu cum se incepe.As vrea sa stiu cum se termina.As vrea mai ales sa stiu cum se poate vorbi despre asta.....fara ca prezentul sa fie confundat cu trecutul.Daca nu vorbesti, nu inseamna ca nu se stie.Daca  vorbesti, nu inseamna ca se temina mai repede.Acceptarea nu ne scuteste de suferinte.Suferintele nu vin neaparat din neacceptare.Ne pare rau pentru mizeria vietii asteia.Ne pare atat de rau pentru fiecare suferinta incat prin natura, ajungem sa ne victimizam.Viitorul este prezentul de care te temeai.Cum se face ca scarba sa fie transformata in cel putin acceptare?Ce face ca acceptarea sa fie constienta astfel incat lupta sa se incheie doar privindu-te in oglinda?!
   Recent am dat peste un Bukowski plictisit si prafuit.Mi-am permis sa-l intreb, retoric fireste, ce vrei domnule de la viata?!Tu marele maestru al parkourismului literar...tu care ai avut timp sa bei oceane de grade si sa cunosti haremuri intregi?!Cica nu vrea sa fie definitia altuia...haha:)Nu te lasa de alcool si fumat...e perimat.Lasa-te de sine!Te provoc!Umbra sinelui te bantuie chiar si in cele mai constiente vise 'ea exista....ea te iubeste'.Cauti scaparea in jointuri din ce in ce mai mari.Faraoane....viata isi ingusteaza perspectiva enclavei.Faraoane....iti plang copii nenascuti de dor.
  Perspectiva usii trantite peste degete pare mai realista decat o imbratisare fara obligatii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu