din viata

        Uneori suntem surprinsi de noi, de ceea ce facem, de ceea ce simtim dupa atat de mult timp de disecat propria viata.Nu e vorba de o iubire minus un curaj egal tacere...parerea mea e ca o iubire constienta de o invazie egal tacere.Nu-ti mai apartii..nu mai ai control.
      


             Romanţă fără muzică (Că ne iubim ştie lumea toată)



Că ne iubim - şi-o ştie lumea toată -

E-adevărat ;

Dar cât ne vom iubi

Nici noi nu ştim,

Nici lumea nu va şti...

Şi nu va şti-o, poate, niciodată...

......................

Ne-am cunoscut în ţara-n care-alt'dată

Manon Lescaut iubi pe Des Grieux,

Într-un amurg de toamnă, orchestrată

În violet,

În alb,

În roz

Şi-n bleu.



Şi ne-am iubit întâia oară-n parcul

În care Nimfele de marmură privesc,

Cu ochii-ntrebători, către peluza

Pe care-un Zeu îşi pregăteşte arcul,

Să-şi bată joc de cei ce-l ocolesc...



Şi ne-am iubit!...

Ţi-aduci aminte?...

Bluza -

Ah!... Bluza ta pe sânu-ţi decoltat

Părea un peplum de mătase, sfâşiat

Pe sânul unei Venere ce moare!...



Şi ne-am iubit cu-atâta nebunie,

Că statuile albe ne-au privit

Cu ochi geloşi,

Iar zeul a-mpietrit

În mână cu-o săgeată-otrăvitoare!...

Şi ne-am iubit,

Şi-azi toată lumea ştie

Că ne iubim...

Dar cât ne vom iubi

Nici noi nu ştim,

Nici lumea nu va şti!...

astazi..

Fericire?nu stiu...Consolare?habar nu am....merci ca te gandesti la mine!

viata care ni se intampla

       E simplu sa te trezesti dimineata, sa-ti bei cafelutza si sa mergi la slujba care te asteapta de fiecare data in acelasi loc.E simplu sa stii ca in fiecare zi din saptamana ai de facut cate ceva.E simplu sa stii ca acasa te asteapta un suflet sau doua...depinde de antecedente.Se organizeaza evenimentele intre ele si uneori stii ca te scoti...nu trebuie neaparat sa FACI ceva pentru asta.Rutina e buna pana la un punct.Pana la punctul la care-ti amintesti ce vrei sa faci, ce vrei sa fii.Aici incep sa se complice lucrurile.Incepi sa gandesti la 'oare cum ar fi fost daca'.Cum ar fi fost daca nu era nevoie de atat de multa stima de sine de exemplu.Cum ar fi fost daca....pe 'coada' mea nu ar fi atarnat atat de multe 'tinichele' care sa sperie?Cum ar fi fost daca nu as fi fost aici?Cum ar fi fost daca ...Si incep indoielile sa apara.Privind in ochii celor din jur se vad asteptarile.Ajungi sa scormonesti printre 'genialitatile' neexprimate si incerci sa le dai drumul...in speranta ca nu sunt depasite.Din pacate, uneori sunt mult prea depasite.Insa fac parte din ceea ce suntem.Ne trezim fara sa vrem in ceea ce TAO numeste 'viata care ne traieste'.Cica am fi in armonie cu tot ce ne inconjoara....neopunand rezistenta la nimic.Suntem atat de Zen incat noaptea abia adormim.
        Personal...mi-e teama sa mai dorm.Nu e grav...e doar un refuz constient la a mai visa 'amintiri dintr-un viitor ce nu se va intampla' tocmai pentru ca....te iubesc.

online versus invisible

      Presupunand ca nu e vorba de exchibitionism, putem sa fim online pe orice retea sociala de pe net?

Intrebare:de cate ori poate sa-ti cada cerul in cap intr-un an?...vorbind la figurat, fireste
Raspuns:de doua ori minim


Intrebare:cat de tare o poti lua razna?
Raspuns:cat de tare iti poti permite


Intrebare:cat de tare iti poti permite?
Raspuns:nici un centimetru


Intrebare:ce e de facut?
Raspuns:ma rog ori sa crap ori sa se intample ceva atat de bun....

mers agale

     Am reusit sa-i scot din casa si sa-i duc incognito dupa 3 saptamani in comunitate.Vizita rapida la lampioanele frumos ordonate pe trotuare ne-au facut sa uitam cateva minute de bubitze si frustrarea izolarii impusa de bun simt.Dar de ce nu sunt dinalea ce zboara...amandoua asteptam sa zboare lampioanele...Ne consolam cu o vata de zahar pe batz si cu sperantza ca un uragan o sa le ridice in aer.Insa munca aia...sa tai hartie si sa o lipesti si sa ...pfai...chinez batran sa fii si nush zau!Pana am dat o tura si am facut inevitabilele poze de 'turist' cu copii creierii mei cantau 'For the love of God'-Steve Vai(pt cei ce nu stiu..si sa ma dau io desteapta).
     Ma intreb cum e la mare acum?!Mi-ar place sa pot sa plec acum....sa-mi iau geanta si sa plec 2-3 zile. A fost o vreme cand faceam asta.Stiam insa ca daca obosesc, era langa mine.As vrea sa plec, fara sa mai am nevoie sa trambitzez asta.Sa ma trezesc dimineatza direct pe nisip, zambind cerului.

epic...totul

da' chiar!

ziua cand defuncta va vorbi

         Toate analizele facute arata ca istoria se repeta.Testul karmic e dur.Biopsia e dureroasa, la fel ca si constientizarea 'ultimei dati ' din fiecare ..ultima plimbare, ultima zi libera, ultima data de stat pe iarba desculta, ultima data cand sper ca extraterestrii vor aduce inapoie pe cer o constelatie importanta privita de pe un leagan.Nu mai ploua cu oportunitati...cerul o fi senin pentru altii.O ultima plimbare departe...masina bleumarin berlina e discreta...nu va zice nimic de imbratisarea primita..imi pare rau ca nu am sa-i ofer tuberoze.Le-am consumat acum doi ani.Jurnalul de decembrie 2012 va fi unul in alb...ramane totul la mila Lui.

lectia de religie

        Mergand cu masina si plictisindu-ne de asculatat muzica, ajungem destul de des sa ne punem intrebari existentiale.Raspunsurile vin intotdeauna de la cel care e ferm convins de fapte.Exemplific cu un dialog:
   I:tu stii ca Doamne-Doamne nu are putza?
   D:nu?!
   I:nuuuu...si nici mamica lui!
   D:nu pot si cred asa ceva!
   I:nu ....mai D!ei sunt sfinti...ei nu au nevoie de asa ceva
   D:mama?asa e?
   Eu:fireste...nu am cum sa o contrazic...:)
   D: da' ce are?
   I:are multi ochi!si vede tot!
   D:intreaba-l unde mi-e toingul ala galben
Faza la care s-a terminat toata lectia pt ca am izbucnit in ras...si s-au molipsit si ei....