viata care ni se intampla

       E simplu sa te trezesti dimineata, sa-ti bei cafelutza si sa mergi la slujba care te asteapta de fiecare data in acelasi loc.E simplu sa stii ca in fiecare zi din saptamana ai de facut cate ceva.E simplu sa stii ca acasa te asteapta un suflet sau doua...depinde de antecedente.Se organizeaza evenimentele intre ele si uneori stii ca te scoti...nu trebuie neaparat sa FACI ceva pentru asta.Rutina e buna pana la un punct.Pana la punctul la care-ti amintesti ce vrei sa faci, ce vrei sa fii.Aici incep sa se complice lucrurile.Incepi sa gandesti la 'oare cum ar fi fost daca'.Cum ar fi fost daca nu era nevoie de atat de multa stima de sine de exemplu.Cum ar fi fost daca....pe 'coada' mea nu ar fi atarnat atat de multe 'tinichele' care sa sperie?Cum ar fi fost daca nu as fi fost aici?Cum ar fi fost daca ...Si incep indoielile sa apara.Privind in ochii celor din jur se vad asteptarile.Ajungi sa scormonesti printre 'genialitatile' neexprimate si incerci sa le dai drumul...in speranta ca nu sunt depasite.Din pacate, uneori sunt mult prea depasite.Insa fac parte din ceea ce suntem.Ne trezim fara sa vrem in ceea ce TAO numeste 'viata care ne traieste'.Cica am fi in armonie cu tot ce ne inconjoara....neopunand rezistenta la nimic.Suntem atat de Zen incat noaptea abia adormim.
        Personal...mi-e teama sa mai dorm.Nu e grav...e doar un refuz constient la a mai visa 'amintiri dintr-un viitor ce nu se va intampla' tocmai pentru ca....te iubesc.