din viata

        Uneori suntem surprinsi de noi, de ceea ce facem, de ceea ce simtim dupa atat de mult timp de disecat propria viata.Nu e vorba de o iubire minus un curaj egal tacere...parerea mea e ca o iubire constienta de o invazie egal tacere.Nu-ti mai apartii..nu mai ai control.
      


             Romanţă fără muzică (Că ne iubim ştie lumea toată)



Că ne iubim - şi-o ştie lumea toată -

E-adevărat ;

Dar cât ne vom iubi

Nici noi nu ştim,

Nici lumea nu va şti...

Şi nu va şti-o, poate, niciodată...

......................

Ne-am cunoscut în ţara-n care-alt'dată

Manon Lescaut iubi pe Des Grieux,

Într-un amurg de toamnă, orchestrată

În violet,

În alb,

În roz

Şi-n bleu.



Şi ne-am iubit întâia oară-n parcul

În care Nimfele de marmură privesc,

Cu ochii-ntrebători, către peluza

Pe care-un Zeu îşi pregăteşte arcul,

Să-şi bată joc de cei ce-l ocolesc...



Şi ne-am iubit!...

Ţi-aduci aminte?...

Bluza -

Ah!... Bluza ta pe sânu-ţi decoltat

Părea un peplum de mătase, sfâşiat

Pe sânul unei Venere ce moare!...



Şi ne-am iubit cu-atâta nebunie,

Că statuile albe ne-au privit

Cu ochi geloşi,

Iar zeul a-mpietrit

În mână cu-o săgeată-otrăvitoare!...

Şi ne-am iubit,

Şi-azi toată lumea ştie

Că ne iubim...

Dar cât ne vom iubi

Nici noi nu ştim,

Nici lumea nu va şti!...