despre viata si trairile ei.despre plictisul neuronilor si explozia sinapselor

miercuri, 27 aprilie 2011

Imparatul Rosu

       Cititnd o recenzie dupa un basm popular romanesc, Imparatul Rosu se hotara ca nu mai e cazul sa se dea mare magnat si ca ar fi bine sa se declare zmeu, deoarece acest personaj este gresit inteles.Pracic el este singurul care face parte din categoria 'muncitor onest' si pentru ca nu are aere si fitze de pisi de mol a fost dat la o parte si facut personaj negativ....nefiind inteles.

marți, 19 aprilie 2011

amintiri ?!

"In toate masinile mari si sclipitoare se afla o fosta gagica. La fiecare semafor nu ma recunoaste cineva. Dar ti-as fi putut fi. M-ai rugat cu ceru si pamantul si n-am putut sa-ti. Sfideaza-ma din Q7. Scuipa-ma din 600SEL. Cearta-ti copiii care ma arata cu degetul din X5. Cearta-ti barbatul cu degetul pe climatizarea bizonica. Mangaie-ti parul, demareaza, stropeste-ma, striveste-ma dar inceteaza odata sa ma faci sa ma simt vinovat!"


luni, 18 aprilie 2011

continuarea listei ...

              Cu dedicatie...as vrea sa se reorganizeze cei cu frustrari din copilarie.Sa nu creada ca cei care-i mostenesc genetic au obligatia sa fie genii.Nu mergi la instrucataj cu copii traumatizati si sa pretinzi ca sunt inadaptati.Verifica-ti creierii tai de nenorocit cretin si pe urma te iei de copii mei care intamplator sunt si ai tai.Astazi am declarat oficial deschis razboiul impotriva tuturor pupincuristilor!Sa-si ia rapoartele si sa si le introduca in partea poaterioara pentru ca eu stiu ca am copii geniali fara sa trebuiasca sa dau si bani pentru asta.E nevoie de iubire multa exprimata nu de rapoarte scrise de niste necunoscuti.Copii mei nu sunt cobai!Sunt cel mai mare fan al copiilor mei.PUNCT!

miercuri, 13 aprilie 2011

tinutul de mana

       Vine o zi in care avem nevoie sa ne lasam pacaliti constient de cineva.Vine o zi in care nestiind incotro sa o mai apuci...ai nevoie sa te prinda cineva de mana si sa te scuture.Se produce un scurtcircuit in creier de asa maniera incat realitatea ...nu mai conteaza.Auzi un 'va fi bine' si te intrebi de unde pana unde un seminecunoscut vrea sa faca asta ...sa te faca sa crezi in ceva necontrolabil...viitorul imediat sau indepartat.E  ca un fir de iarba de care te agheti aflandu-te intr-un curent de apa.'De unde stii?' intreb exasperata...zambeste.'Pentru ca tu ai facut la fel cu mine'.Nu stiu ce sa zic, cum sa reactionez...Da..o fi timpul scurt intre actiune si raspuns insa.....multumesc frumos...nu vreau rasplata.Nu e o chestiune de constiinta.Sunt gesturi pe care le faci pentru ca asa e firesc, natural in acel moment.Morisca din cap incetineste.Ce conteaza?Va fi bine...

duminică, 10 aprilie 2011

si lista e deschisa...

       As vrea sa ma lase in pace urmatorii:cei care-si fac proiecte cu mine si nu ma intreaba daca-mi convine, cei care desi nu sunt invitati in viata mea ma trezesc ca ma tot impiedic de ei pe unde ma duc, cei care striga la mine pt ca-i privesc pasiva atunci cand probabil ca ar trebui sa devin isterica, cei care privesc aparentele si trag concluzii, cei care nu au coaiele suficient de mari incat sa-si asume tinutul in brate si cei care nu au inteles ca un doliu trebuie dus pana la capat pt ca altfel se intoarce ca un bumerang(multumesc P pt idee).In rest...totul e minunat si perfect.

luni, 4 aprilie 2011

glume

              Viata ne invata sa facem perversitati.Una din cea mai mare esta aceea de a ne adapta.Daca adaptarea inseamna sa ne obijnuim cu suturi in posterior ...asa facem.Ne adaptam, ne obijnuim cu ele si uitam sa ne mai vaietam ca ne dor cuiele infipte in cap.Acele cuie vechi si ruginite deja.Uneori am sentimentul ca suntem construiti pe rugina cuielor acumulate in ani.Ca daca prin absurd, ne-am vedea pe dinauntru am zice ca suntem oameni rosii.Asta ...la concurenta cu omuletii verzi, desigur.Ne ocolim imaginea oriunde ar fi reflectata.Ne simtim insa ca expusi in pielea goala in piata publica daca cineva se gaseste sa ne arate cu degetul directia pe care suntem.Suntem victimele perfecte ale gandirii noastre.Ne zbatem sa scapam de noi absorbind tot ce ne este dat ca si cunoastere si ne identificam o vreme cu altceva.Proces dureros de altfel.