despre viata si trairile ei.despre plictisul neuronilor si explozia sinapselor

vineri, 20 aprilie 2012

condamnati la fericire

     Un tur al casei imi spune ca niciodata nu sunt prea multe farfurii sau pahare.La momentul la care realizezi ca ele devin unicate deja e prea tarziu...talpile nu mai au loc pe podea.In visul meu utopic ele servesc oameni pe masa.Culori amestecate cum numai dezordinea poate oferi.Flori uscate amestecate cu parfumul zilei de duminica.Stiu..a fost ultima data.Nu vor mai fi.Cel putin acum stiu ca a fost ultima data....Amanarea raspunsurilor face ca totul sa fie alternativ.Dependenta cunoscuta si acceptata tacit aduna straturi de mazga pe amintiri. E o zi in care sunt testate limitele.E prea bine sa nu mai fie.Acolo e bine...simti 'oki'-ul cum te loveste in sinapse deschizand parca portalul catre spitalul 9.De unde vine si ce face?!Nu are legatura cu nimic si totusi are tot.Are speranta mult ravnita.Jocurile sunt noi si pline de tentatii.E momentul in care pasii sunt facuti pe sfoara circului devenit intre timp real.Zambeste!E de bine!Nimic nu e bine insa te rog...zambeste!Si tu fa la fel!..Zambeste!Si totusi...nu stim nimic despre aceasta dependenta insa, de teama adevarului spus in fata, o sa zambim.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu