despre viata si trairile ei.despre plictisul neuronilor si explozia sinapselor

joi, 24 iunie 2010

Sunt

           Astazi am batut orasul cu piciorul.Umbrela a fost de un real folos ...ma sprijinea la fiecare semafor.Ciudat ...cum te face un obiect sa simti ca ai o varsta sau alta...M-am comportat ca o bunicutza iesita la plimbare...mi-a placut.M-a 'resuscitat' amicul meu de nebunii culinare cand mi-a propus sa facem papa bun(merci pe aceasta cale ca m-ai lasat sa-mi spal jegul dp mine de 2 cm :)...iar tu nu o sa stii).Ce poate fi mai ciudat decat sa te gandesti facand clatite ca traiesti o a doua copilarie.O copilarie 'adulta' in care se aduna gasca si stam pana la o anume ora dupa care fiecare copil merge cuminte la casa lui.Ciudat, nu?Copii adulti, fiecare cu casa si viata lui, fara parintzii care asteptau cu ochii infipti in ceas sa intram in casa.Da...au iesit bune clatitele...nu mai facusem de mult.Poate de prea mult timp.Am hotarat ca nu e musai sa fie cineva langa mine si sa vrea sa se trezeasca de dimineata sa vaneze si sa-mi aduca flori de camp sa pot presta clatite cu pasta de maciese...sunt grozave si cu cascaval si putzin sos alb de vin...Si cu toate astea...mi-e dor.Si-mi pare rau ca te-am pus sa-mi 'tragi pansamentul'.Stiu ca te doare si ca 'sunt bine' nu e decat asa...ca asa ai decis atunci.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu