suna basul

     Suna in cap diverse.Daca-l scutur, suna chiar ingrijorator uneori.Cel mai ingrijorator e insa dupa ce e scuturat, oprindu-se, capul are asezata componentele altfel decat stiam ca sunt.Surpriza e ca te poti trezi facand si zicand lucruri care in mod normal nu le faci sau le zici.Se poate numi asta o 'reinventare de sine' sau e doar un accident?Ciudat, nu?Asa....si?Ce faci?Scuturi pana se reaseaza toate asa cum vrei?Cam care sunt sansele?Cum faci sa-ti recapeti normalitatea stiuta?Hihihi....radem noi....prietenii tai!..obsedanti prietenii astia ....Si daca o sa fiu vanduta la magazin ?Pe post de ce oi fi?Animal de companie pentru ...?....si mai obsedant ....Confortul pshihic nu are legatura cu acceptarea.

              Cand tot ce faci e gresit, cand tot ce zici e gresit, cand tot ce e alcool aminteste mai pregnant de trecut...Dormi?Nu!..nu ai de unde sa stii...stie cineva cum e sa incurci orice si oriunde?!.......as vrea cel mai mult sa ma iubesti cand gresesc

stim

      Ai zice pe un ton agresivo-flegmatic 'stii pe dreacu' insa ai ajuns sa iubesti.Asa-ti indica toate ceasurile de pe bordul masinariei inventate poate la un moment de plictiseala de cineva si caruia i-a zis ca e om.M-a intrebat cine sunt?!....un nor de fum al unei tigari ce arde....destul de repede uneori.Schimbi aroma, schimbi viteza, schimbi etajul.Ne trezim experti in opinii personale intr-o institutie caruia usor i-am putea da  denumirea de misticarie, perfect convinsa de necesitatea post-iturilor scrise de 'noi-prietenii tai'

din ciclul 'intamplari din viata'

Dialog in masina:
     -tu ce zici...am comportament aberant?!
     -fireste...esti pe cale sa te mariti cu mine!:)

raspuns

DA

din viata

        Uneori suntem surprinsi de noi, de ceea ce facem, de ceea ce simtim dupa atat de mult timp de disecat propria viata.Nu e vorba de o iubire minus un curaj egal tacere...parerea mea e ca o iubire constienta de o invazie egal tacere.Nu-ti mai apartii..nu mai ai control.
      


             Romanţă fără muzică (Că ne iubim ştie lumea toată)



Că ne iubim - şi-o ştie lumea toată -

E-adevărat ;

Dar cât ne vom iubi

Nici noi nu ştim,

Nici lumea nu va şti...

Şi nu va şti-o, poate, niciodată...

......................

Ne-am cunoscut în ţara-n care-alt'dată

Manon Lescaut iubi pe Des Grieux,

Într-un amurg de toamnă, orchestrată

În violet,

În alb,

În roz

Şi-n bleu.



Şi ne-am iubit întâia oară-n parcul

În care Nimfele de marmură privesc,

Cu ochii-ntrebători, către peluza

Pe care-un Zeu îşi pregăteşte arcul,

Să-şi bată joc de cei ce-l ocolesc...



Şi ne-am iubit!...

Ţi-aduci aminte?...

Bluza -

Ah!... Bluza ta pe sânu-ţi decoltat

Părea un peplum de mătase, sfâşiat

Pe sânul unei Venere ce moare!...



Şi ne-am iubit cu-atâta nebunie,

Că statuile albe ne-au privit

Cu ochi geloşi,

Iar zeul a-mpietrit

În mână cu-o săgeată-otrăvitoare!...

Şi ne-am iubit,

Şi-azi toată lumea ştie

Că ne iubim...

Dar cât ne vom iubi

Nici noi nu ştim,

Nici lumea nu va şti!...

astazi..

Fericire?nu stiu...Consolare?habar nu am....merci ca te gandesti la mine!