versiunea Beta

          Astazi am avut o conversatie suficient de interesanta sa ma faca sa ma gandesc la ea si dupa.Trecand de la genul de 'barfa' domestica la ceva mai consistent, am ajuns sa-mi pun intrebari existentiale si sa ma surprind ca nu fumez...in acelasi timp.Nu am inteles pana acum de ce e obligatoriu sa-ti declari copii in o anume religie...o religie oarecum impusa de societatea in care te-ai nascut, de premergatori..etc.M-am certat pe tema asta mereu cu tata atunci cand traia.Nu am inteles dc vroia sa ma faca sa cred in catolicism din moment ce el nu a avut curajul sa ma boteze la catolici.Doar pentru ca erau bunicii asa?Doar pentru ca era el si mama asa?Mi-ar fi placut sa pot sa cresc fara docma crestina in casa.Sa pot sa accept si sa inteleg mai multe.Doar pentru ca unele nu le vedem sau nu traim cu ele, nu inseamna ca nu exista.Mi-am dorit sa citesc Coranul.Astazi l-am primit in varianta tradusa.Deschizandu-l, mi-am dat seama ca sunt prin nascare 'Gica-contra'. Probabil asa o sa si mor.Primul capitol incepe asa: ISLAMUL-RELIGIA OMENIRII.Am inchis usor Coranul.Sinapsele mele o luasera razna si nu era frumos sa "barfesc cu persoana de fata".Cum adica ?!Pai de unde se iveste cel sau cea care-mi garanteaza mie ca aceasta versiune de credinta e 'aia' ?!Cei mai mari jmecheri de la indiferent ce soft inventat fac versiuni pe care le lanseaza pe piata.Exista versiunea 1, 2, 3...etc.Exista si versiunea Beta.Stiti comportamentul pestilor Beta?...evident ...masculii:)Se extermina intre ei.Pentru ce?Suprematie, dominare, exclusivitate, abureli de doi bani, hrana pentru orgoliu.Fiecare cu ale lui.Nu sar sa apar crestinismul sau sa atac islamul.Sar sa-mi apar creierul de docma.Docma care limiteaza sufletul.As indrazni sa spun ca docma pentru credinta e ca si creierul pentru suflet.E o versiune BETA.

De mos

              In seara asta vine mosul.Mare bucurie ...mari asteptarile.Ironia face ca mosul de anul acesta sa-mi dea mie o 'bota' si ...o confesiune.Nu vroiam asta.M-am ferit de confesiunea asta de mai bine de un an.As fi preferat sa nici nu fie, stiam insa ca e inevitabila.De ce oare se intampla asa?In alte timpuri abia astaptam sa le aud.Acum insa e ...nici nu stiu...deplasat totul.Nu vreau sa fiu vecina de gard cu tine...nu vreau sa-ti mai fac copii.E...nici nu stiu cum sa-i zic...e atat de depasit subiectul de parca as asista la o lectie de istorie.Imi pare rau dar am devenit imuna la textele astea.Adica...nu stiu...nici macar nu-mi pare rau ca a ajuns in postura asta.A ales-o cu buna stiinta.Ce ma deranjaza e ca se puteau evita toate asta.La timpul potrivit putea alege altceva iar acum ...putea sa nu devina penibil.M-am intrebat de multe ori de ce noi, oamenii, facem si zicem diverse prostii pe care sa le regretam.De ce e necesar sa ne tragem singuri suturi in fund?
Cum am putea face sa mergem prin viata constienti ca alegerile pe care le facem in fiecare moment sunt cele corecte?Nici macar nu trebuie sa fie cele corecte, e suficient sa putem trai impacati cu ce am ales.Nu mai am de gand ....Nici sa mai bat 400 km nu mai am de gand.De ce?Cred ca am mai zis-o ...'acasa' e acolo unde ti-e inima.Daca nu te-ai simtit 'acasa' la 400 de km...imi pare rau.Ai avut dreptate tot timpul insa nu am avut cum sa te inteleg.Nu ma mai acopar cu tine...mi-am luat o paturica.Si da!E mai bine sa fi iubit si sa fi pierdut decat sa nu fi iubit deloc.

ce ar fi fost daca....?

         E o intrebare la care nu primim raspuns.E invartiul in jurul propriei cozi.E penibilitatea de care ne lovim atunci cand suntem singuri si nesiguri pe noi.Unori e singura intrebare care ne ramane.Cum ar fi fost daca de dimineata chiar ti-as fi spus 'te iubesc' fara sa ma gandesc cum sa fac asta.Cum ar fi fost sa fii cu mine si sa pot sa te iau in brate fara nici un alt pretext ...doar pentru ca te iubesc.Doar pentru ca existi...

inventar de toamna

      Am decis ca e momentul sa-mi fac curaj si ...curatenie in geanta.Asadar aceasta contine urmatoarele: 6 rujuri, 2 creioane pentru ochi, un corector, un tus verde, un rimel, 2 stilouri, un pix, 3 brichete, pudriera(pt nasuc), 2 pachete de batiste de hartie, un luciu de buze, o ata dentara, periuta de dinti+cutiaaferenta, servetele demachiante, 2 pachete de tigari, o cheie cu breloc, ciorapi, o cutie de strepsils intensiv, 6 buc de ob-uri, 5 nasturi de rezerva(habar nu am...),un caietzel de scris chestii importante(asa erau instructiunile...)trusa cu forfecutza-pila si penseta, un tub de biorinil, rozarul de la mama(pt ca daca-l pierd ma dezmosteneste)un banut de 1 leu din 1994, 2 trompete de jucarie ce am uitat sa le dau ieri copiilor, un portmoneu cu gablonturi, hartia de la imobiliare cu scadentele si ...uff...in sfarsit...mi-am gasit si portmoneul fara bani dar...cu foitze:)

Cu gura pana la urechi...

Astazi am ras de sufletul meu.Si ce urmeaza?Sa apara totul la OTV sau KANAL D?!Sa fim seriosi...ma uit timid la pufuletzii imprastiati pe bancheta din spate.As vrea sa-i adun...sa fac curatenie.Dar pentru ce?!E ca o prezenta tamaduitoare.E o promisiune ce se implineste in fiecare zi "mama tu eti fumos, io mie-mi place de tine ".Cum zicea parintele....sufletul are nevoie de suflet, nu de altceva.Merci ca mi-te-ai spovedit si nu mi-ai ascultat mie prostiile.Mi-am cerut scuze prea mult si prea aiurea.Acum vad si eu asta.Nu..nu am nevoie de unul cu 3 coaie ....am nevoie doar de un suflet sa ma iubeasca.Si sa imi dea voie sa iubesc....sa tin in brate.Puiutzii:).Ei ma fac sa ma simt cel mai rasfatzat om de pe planeta...multumesc pentru ei:)

Reflectii rutiere de toamna

        Stiu cum arata un om caruia nu-i pasa....uneori ma priveam in oglinda, ieri l-am privit in ochi.E insa dur sa vezi asta unde nu vrei.E un sentiment de exorcizare a tuturor mirajelor construite mai cu voie mai fara voie.E clar sentimentul ca-ti fuge presul de sub picioare.Nu mai e nevoie de nici o iarba sa te faca sa plutesti.Scriu mesaje dupa mesaje...unele le trimit altele le sterg ...altele le sterg in gand inainte de a le scrie macar.Si...raspunde!E pumnul in fata pe care-l cerseam sa ma intorc la realitatea atat de mult propovaduita.E participantul la trafic ce-mi indoaie usile din dreapta ale masinii.Cui sa-i pese?Mie...doar eram in 'excursie'.Timpul trece incet...hartiile parca nu se mai termina....POLITISTILOR!!!!VREAU ACASA CA VREAU SA MOR!!!!!Singura daca se poate....

Mici neintzelegeri in viatza....mari dezamagiri

      Asadar...sa scriu acum pana mai am ura.In primul rand...chefurile din barurile rock inca sunt ceea ce erau si alta data...bravo!...cel putzin asta nu s-a schimbat si sper sa nu se schimbe.Uokei!So...intru in bar, ma asez la ...bar si cer o cafea.Muzica e buna, uneori insa parca e prea tare basul dar....sa trecem mai departe.Lumea e agiata in sensul bun al cuvantului.Nu au venit sa stea pe scaune si sa bea pana uita de ei.Se distreaza majoritatea.Se sting din becuri, se fumeaza in draci si se danseaza.Nimic neobijnuit pana aici.La un moment dat, amica mea impinge un cetatean pe un scaun de langa mine...omul se aseaza surprins si incearca o conversatzie cu mine.Se prezinta politicos.Ma prezint si io...ca asa e frumos.Zambesc.Se uita uimit la mine.Ce daca zambesc?!Am dintzi frumosi:))!Incearca o conversatzie si parca reuseste sa-mi atraga atentzia.Nu e deplasat nimic si vorbele curg parca de la sine.Insa vine si intrebarea magica: care era de fapt intentia amice?!oki....si io acum ce trebuia sa fac?sa-l menajez?nu...si zic asa:amica mea vroia sa ma vada zambind ca s-a saturat de mine si se gandea sa ma determine sa plec cu tine acasa.Aaa...stiu ca sunt prea directa uneori si zambetul tau tamp te tradeaza si probabil te gandesti la cat de bine o sa te simtzi tu in seara asta insa valul de repulsie ma face sa merg mai departe...bine draga...esti tu un notar banos si cunoscut...da' vreau sa te intreb ceva: ai cumva 3 coaie?So?!Ei bine...nu!Nu exista asa ceva....Ceea ce stiam de fapt:)Imi pare rau pentru tine...e necastigator lozul.Imi pare rau si pentru tine C ca nu ti-am explicat poate suficient de clar.Eu nu mai vreau nimic...nu vreau sa plec cu nici un 'proaspat cunoscut' acasa....eu stiu ce vreau, doar ca vezi dumneata....sunt 400 de km pana acolo si...nu ma asteapta nimeni.'Dacat atat, dacat'...Mai bine sedeam acasa si-mi vedeam de singuratate.Ma puteam astfel scuti elegant de 'proaspata' amintire inutila.